E vocea ta , sau cântecul de liră ,
Prin mine care trece pe-nserate ,
Și sufletul cu degetele-alină ,
Ca niște prințese parfumate .

Sunt ochii tăi , îngemănat surate ,
În apa cărora mă pierd timid ,
Pe gura de boboc roșu sorbind ,
Perechea buzelor însângerate ?

E trupul tău acela ce-l cuprind ,
E rugu-n care ard pe săturate ,
Sfârșitul lumii acesta o fi fiind ?
De moarte e , nu mă mai tem de moarte .

Deci vino îngere ca să mă cerți ,
Apoi cu-mbrățișări și buze , să mă ierți .